Salut! "Atomium" este un monument din Bruxelles, simbol al orașului, construit pentru Expo 58, de către arhitecții André și Jean Polak și de către inginerulAndré Waterkeyn. Acesta are forma unui atom, cu 9 sfere, fiecare având un diametru de 18 metri, și are o înălțime de 102 metri. Deplasarea între sfere se face prin tuburi cu diametrul de 3 metri. În interiorul acestora sunt scări, scări rulante și lifturi, pentru a asigura facilitarea deplasării.
Din cele 9 sfere, doar 6 sfere sunt vizitabile, din motive de siguranță. Inițial, "Atomium" a fost proiectat să reziste doar 6 luni, însă datorită popularității acestuia care creștea mereu, a fost păstrat, și ulterior recondiționat. Pe partea exterioară a sferelor, sunt poziționate lumini, iar în timpul nopții, acestea se aprind, luminând sferele, și creând o imagine superbă.
Sfera de jos este rezervată expozițiilor permanente dedicate anilor 1950, cum ar fi Expo '58 și o expoziție dedicată construcției clădirii. A doua sferă găzduiește expoziții temporare. A treia sferă, și sfera centrală, permit organizarea de diverse evenimente, filme, concerte, petreceri sau conferințe. În sfera de sus, pe lângă panorama superbă, care se poate vedea, se află și un restaurant. A șasea sferă sau sfera copiilor, este destinată organizării de ateliere de pedagogie urbană.
Am vizitat Atomium la doar câteva săptămâni de la venirea noastră în Belgia. Construcția mi s-a părut impresionantă, prin formă și prin înălțime. Din nefericire am reușit să-l vedem doar din exterior, însă a fost superb.
După scurta vizita la Atomium, am făcut o mică plimbare prin parcul Laeken. Parcul în sine este un loc frumos, dar într-un mic colț al acestuia am găsit o adevărată oază de liniște și de relaxare. Imaginați-vă un mic lac, cu ponton din lemn, înconjurat de trestie și stuf, cu o apă limpede în care se oglindea perfect, cerul. Aș fi stat acolo, ore în șir, doar să privesc cerul și lacul, și să mă umplu de energie.
La începutul primăverii, au înflorit cireșii japonezi. Câteva străzi din oraș, s-au transformat, pentru câteva săptămâni într-un adevărat paradis roz, al florilor de cireș japonezi. Era o adevărată splendoare, să vezi copaci încărcați cu flori roz, iar la baza acestora, petalele căzute erau ca o pată de culoare, roz, pe strada cenușie a vieții monotone.
