Salut, azi voi vorbi despre două mici excursii către două destinații aflate la capete opuse ale Olteniei.
Prima destinație a fost "Plaja Cetate", situată exact pe malul Dunării, noi am plănuit să ajungem acolo, înainte de apusul soarelui, pentru a urmări, acolo, apusul. Drumul până la destinație a fost fain, în fața noastră strălucea soarele care se grăbea să apună, iar la un moment dat, de nicăieri, au apărut niște siluete ciudate în depărtare. La început am crezut ca sunt doar niște nori, dar în mod surprinzător, în depărtare se vedeau munții Balcani, din Bulgaria.
Ajunși la destinație, am coborât pe micuța plajă pentru a urmări apusul soarelui reflectând-se în Dunăre. În depărtare se vedeau în continuare munții Balcani, în timp ce de pe malul bulgăresc al Dunării, din curtea unei vile se auzea lătratul unul câine. După ce a apus soarele, am plecat spre casă.
Drumul de întoarcere a fost interesant. GPS-ul ne-a băgat pe un drum cu pietriș și cu pământ, iar la un moment dat, în mijlocul drumului a apărut o groapă, mare, cât toată lățimea drumului. Pentru a vedea cât de adâncă este, dacă putem trece cu mașina, pe acolo, m-am descălțat, și am intrat în picioarele goale, în apa rece ca gheața. Apa era puțin mai sus de glezne, așa că trebuia să găsim o soluție să trecem pe acolo. La un moment dat a trecut pe acolo, o mașină, și văzându-mă că măsor cât de adâncă e apa, mi-au explicat cum să o luăm astfel încât să putem trece în siguranță. Când am scos picioarele din apă, erau atât de reci încât a trebuit imediat să le usuc.
A doua destinație, a fost "Cascada Lotrișor" situată în inima muntelui, în "Parcul Național Cozia".
Cascada Lotrișor este situată pe Valea Lotrișorului, face parte din Munții Căpățânii și din Parcul Național Cozia. Altitudinea ei este între 485 și 515 de metri, așadar avem o cădere a apei de aproximativ 30 de metri.
La intrare, am fost întâmpinați de cel mai vesel și mai bine dispus tăietor de bilete din lume. Se citea voioșia pe fața sa. Ne-a informat că apa este potabilă, adică bună de băut, și că dacă ni se face sete putem bea oricând de acolo. Drumul până la cascada propriu zisă a durat în jur de 30-40 de minute, și ne-am bucurat de un peisaj montan superb: creste muntoase cu forme deosebite și copaci atât de verzi încât păreau că formează un tunel.
Ajunși la cascadă, am decis să continuam traseul, să vedem până unde putem ajunge, iar cascada să o vizităm la întoarcere. Nu am făcut traseul montan în întregime ci ne-am oprit la câteva zeci de minute de mers, distanță de cascadă, unde: am urcat în vârful unei stânci micuțe și am stat acolo câteva minute, apoi am coborât câțiva metri până pe marginea altei stânci, chiar lângă o mică prăpastie, prin care curgea un mic pârâiaș, care cel mai probabil, unul dintre izvoarele "Cascadei Lotrisor".
Când ne-am reîntors la cascadă, erau foarte multe persoane acolo, încât a trebuit să așteptăm câteva zeci de minute, până să putem face câteva poze faine. În zecile de minute în care am așteptat, s-au întâmplat câteva lucruri: un domn, pentru a se răcori, s-a așezat sub cascadă, și a lăsat apa cascadei să-l scalde, atunci mi-am zis în gând "apa e potabilă, dar oamenii nu". În același timp cinci tineri, cu ochelari de soare, au început să se cațăre pe stâncile de lângă cascadă, fără nici un echipament de protecție, doar pentru a face poze. Unul dintre ei s-a cățărat chiar până deasupra cascadei...
După ce zona s-a mai eliberat, am făcut câteva poze faine și ne-am bucurat de liniștea cascadei. Nimic nu se poate compara cu sunetul unei cascade care cade de la înălțime!
