Salut, iarna trecută, am făcut două mici excursii de iarnă, în două stațiuni montane.
Prima stațiune pe lista noastră am fost Predeal. Am ales să mergem la Predeal, într-o zi de la începutul lunii decembrie. Am mers cu trenul pentru că mi s-a părut a fi mai fain decât cu mașina, și am ales ca loc de cazare, o cabană situată, la jumătatea stațiunii. Am primit două camere situate exact lângă biroul administrativ. Cum ușa biroului era deschisă, am putut vedea că înăuntru, era un fel de altar, cu o cruce de lemn de lemn uriașă, și o mulțime de lumânări aprinse. Era puțin straniu, dar am decis ca asta să nu ne strice excursia, așa că am hotărât să facem o drumeție până la "Cabana Susai".
Traseul turistic Predeal, Cioplea - Cabana Susai, este un traseu ușor, accesibil pe tot parcursul anului, a cărui drumeție durează între 1h și 1h30m (teoretic). Prima parte a traseului a fost foarte faină: am râs, am glumit, iar în puținele locuri unde mai găseam zăpadă, am făcut poze, parcă vrând să ne bucurăm din plin de puțina zăpadă găsită acolo, neștiind dacă la noi, în Dolj, va ninge în acest an. În partea a doua a traseului, a apărut oboseala, și ne doream să ajungem cât mai repede în vârf. Ne-am întâlnit cu câțiva turiști ardeleni care au zis că în vârful muntelui priveliștea este faină, asta ne-a făcut să continuăm.
Când am ajuns la "Cabana Susai", destinația noastră, aceasta era închisă așa că nu am putut, să intrăm în perimetrul ei și să ne bucurăm din plin de priveliște. Totuși am putut să facem câteva poze faine. În timpul drumului de întoarcere a început să se întunece, noi am început să obosim, iar tot ce mai lipsea, era să auzim urlete de lup sau să ne iasă un urs în cale. Din fericire nu s-a întâmplat așa ceva.
Când am ajuns în centrul orașului Predeal, se întunecase, și începuse să ningă.
A doua zi, dimineața, când ne-am trezit, ningea și se așternuse un strat consistent de zăpadă, iar când am plecat am avut parte de un peisaj excelent... orașul Predeal, acoperit cu zăpadă.
Ajunși în gara din Predeal, am luat următorul tren și am plecat spre Brașov. Acolo am fost fascinat de 3 lucruri: picturile din gară, frigul din Brașov, și un Penny. Știu că pare ciudat dar atmosfera din magazinul acela m-a făcut să mă simt excelent.
Ce-a de a doua excursie a noastră a fost în stațiunea Rânca, la mijlocul lunii februarie. Am plecat, de dimineață, cu mașina, am stat doar câteva ore, dar a fost foarte frumos.
Când am ajuns în partea superioară a drumului, deasupra norilor, peisajul și clima s-au schimbat brusc: de la căldură și iarbă uscată, la frig și zăpadă. Peisajul era fantastic, am făcut câteva poze și apoi am plecat spre stațiune. În stațiune, am văzut cel mai mare strat de zăpadă pe care l-am văzut vreodată.. 2 metri. Unele case erau acoperite cu zăpadă, iar altele aveau tuneluri săpate în zăpadă pentru a intra în ele. Am închiriat 2 sănii și ne-am distrat pe o pârtie improvizată între cabane. Am luat câteva căzături frumoase, am înghețat de frig, ne-am bătut cu zăpadă, și am mâncat kurtoskalacs cald.
La întoarcere, am făcut două scurte opriri la "Pădurea Colorată" și la "Căsuța Răsturnată de la Ponoare" - o casă construită "cu susul în jos" unde acoperișul atinge pământul și podeaua, cerul.
