Salut, ziua a doua a început mai devreme decât ne așteptam, deoarece, deși era miezul verii, răcoarea dimineții, din pădurea de la marginea Brașovului, m-a făcut să mă trezesc, să urc în mașină, să și să dau drumul la căldură, pentru a mă încălzi.
Ziua a continuat, prin coborârea în Brașov, pentru a cumpăra mâncare și apoi prin deplasarea spre următoarea noastră destinație, "Canionul 7 scări". Aș vrea să spun că atunci când cobori dinspre Poiana Brașov spre Brașov, undeva pe partea dreaptă, se găsește un spațiu special amenajat, unde turiștii, pot parca mașina și de unde pot vedea o priveliște minunată asupra orașului Brașov.
Situat la aproximativ 948 de metri altitudine, "Canionul 7 scări" există încă de pe vreme dinozaurilor și este considerat a fi unic în Europa de Est. Numele "7 scări" vine de la cele 7 scări de metal cu înălțimi între 2.5 si 15 metri, montate pe pereții canionului și folosite de către turiști pentru al parcurge.
Pentru a ajunge la canion, a trebuit să ieșim din orașul Brașov, să parcurgem cu mașina, un drum, timp de aproximativ 20 de minute, apoi, să mergem încă 2 ore, pe un traseu turistic, la capătul căruia se găsea destinația mult dorită. Aș putea spune că acel traseu turistic poate fi împărțit în două zone; zona de câmpie, și zona de pădure. Zona de câmpie, poate fi considerată ca fiind partea cea mai ușoară, deoarece, a trebuit doar să mergem de-a lungul pârâului "7 scări", care curgea din direcție opusă. În schimb, când am ajuns în zona de pădure lucrurile s-au mai complicat, deoarece: a trebuit să urcăm pe trepte naturale, formate din rădăcinile copacilor și din pământ, și a trebuit să trecem prin pârâu, sau peste acesta, folosind punți de lemn. Când am ajuns la o altitudine medie, am putut vedea mini-cascade formate de pârâu, prin cădere de la înălțime. Tot drumul am fost acompaniați de tiroliane, care treceau pe deasupra noastră pe întreaga lungime a drumului spre canion.
După ce ne-am luat brățările colorate, care erau de fapt biletele noastre de intrare în canion, ne-am îndreptat spre baza acestuia pentru a ne continua aventura. Când ne-am apropiat de baza canionului, a început să plouă.
Udați de ploaie, și acompaniați de pârâul "7 scări", care curgea prin canion, formând mici cascade zgomotoase, am început să parcurgem canionul. Cea mai dificila parte din acest traseu mi s-a părut urcarea scării cu nr. 3; datorită treptelor foarte ude și alunecoase, și datorită înălțimii acesteia, de 15 metri, orice pas greșit, putea avea consecințe nefericite. Am strâns atât de tare treptele scărilor încât, sunt aproape sigur, că o mică parte din ADN-ul meu, a rămas impregnat acolo. 😁😁😁 Printre părțile frumoase ale parcurgerii traseului au fost: cu cât urcai mai multe scări, cu atât aveai parte de un peisaj din ce în ce mai frumos, la o anumită scară puteai simți picături din apa pârăului "7 scări" cum cad pe pielea ta, la o altă scară, am avut ocazia să coborâm la nivelul pârâului, să trecem pe sub o cascadă a acestuia și să ne adăpostim pentru câteva momente într-o grota unde eram feriți de stropii ploii, sau pe unele mici porțiuni, am urcat pe trepte din stâncă, singurele puncte ajutătoare fiind câteva bări orizontale din fier prinse pe stâncă. Pot spune ca sunt extrem de mândru că am urcat canionul, deoarece, pentru mine, o persoană cu frică de înălțime, asta a fost o reușita.
Dacă credeți că odată ajunși în vârful canionului, aventura s-a încheiat, vă înșelați. Pentru a ne reîntoarce la baza canionului, a trebuit să urmăm un traseu ocolitor prin pădure. Nimic dificil la prima vedere, doar că la un moment dat s-a pornit o furtuna, atât de tare, încât, prin pădure începuseră să curgă șiroaie de apă iar deplasarea devenea din ce în ce mai dificilă cu fiecare minut. La un moment dat a trebuit chiar sa ne sprijinim pe copaci sau să folosim bețe pentru a ne putea menține echilibrul și a nu aluneca. Când am ajuns la baza canionului eram uzi, așa că prin ploaie, și prin pârâul "7 scări", care ieșise din matcă, ne-am continuat drumul spre mașină pentru a ne schimba hainele.
Cu cât ne depărtam mai mult de canion, cu atât priveam cu mai mult drag la furtuna care încă se vedea în depărtare, deasupra canionului, în timp ce în fața noastră pe un alt versant se vedeau raze de soare.
Partea amuzantă a acestei călătorii, a fost că, din pantalonii începuseră sa curgă spume de detergent din cauza ca nu fuseseră clătiți corespunzător, așa ca tot drumul, toți călătorii care treceau pe lângă noi, se uitau la pantalonii mei din care curgeau, spumele, siroaie. 😁😁😁
