Salut, azi aș vrea să vorbesc despre o mică vizită pe care am făcut-o în Timișoara, acum câțiva ani.
Era o seară frumoasă de vară, tocmai ce mă mutasem în căminul 10, aveam 3 zile libere de la serviciu, și simțeam nevoia să fac o excursie, undeva. Mi-a venit ideea să plec la Timișoara. Am căutat pe internet și am descoperit că era un tren care pleca spre Timișoara după miezul nopții, și ajungea la ora 7, imediat după ce răsare soarele. Planul era următorul: plec cu trenul, ajung în Timișoara în zori, stau o zi acolo, vizitez ce se poate vizita și apoi, seara următoare mă întorc la Craiova, cu următorul tren. Zis și făcut, mi-am luat ghiozdanul și am plecat la gară.
În tren, am avut parte de două experiențe total opuse. Prima, am întâlnit o tânără, daneză, cu care am purtat o scurtă conversație în limba engleză. A doua experiență, o doamnă în jur de 40 de ani, s-a așezat în fața mea, și-a tăiat unghiile, și-a făcut pedichiura chiar acolo, în tren. Se simțea de parcă ar fi fost la salon.
Am ajuns la Timișoara, în jurul orei 7, după răsăritul soarelui. Un lucru care m-a impresionat la orașul Timișoara, a fost arhitectura clădirilor vechi ale orașului. Spre deosebire de Craiova, clădirile vechi ale Timișoarei, păreau că sunt uriașe și încăpătoare și că ar fi avut loc 1000 de persoane în fiecare clădire. Un alt lucru care m-a impresionat la orașul Timișoara, a fost fluviul Bega. Pot spune ca Bega este inima Timișoarei, probabil dacă nu ar fi fost Bega, Timișoara nu ar fi existat.
După ce m-am odihnit câteva minute, am decis să merg de-a lungul Begăi: am văzut feribotul, cu care te poți plimba pe Bega, am văzut oameni care pescuiau, sau care pur si simplu se plimbau de-a lungul fluviului, am văzut "Parcul Rozelor" , "Teatrul de Vară" sau "Catedrala Metropolitană Ortodoxă" . După lunga plimbare de-a lungul Begăi, am vizitat "Parcul Botanic" , "Piața Victoriei" și "Piața Libertății" . Am rămas impresionat de tunelul din umbrele care face legătura între cele două piețe, foarte frumos.
Se făcuse ora 17.00, obosisem puțin așa că am decis sa rămân în Piața Libertății (Piața Roșie) să văd apusul soarelui. Planurile mele au fost stricate de o ploaie de care am reușit să mă ascund fix în stația de tramvai. Sub picăturile ploii, Piața Roșie părea și mai frumoasă decât era în realitate. În stația de tramvai am legat o discuție frumoasă cu o doamnă care venise tocmai de la Reșița. Mi-a spus ce lucruri faine merită vizitate în Timișoara, și că dacă am ocazia să vizitez și Reșița pentru că e un oraș frumos.
După ce ploaia s-a oprit, am plecat spre gară. Am ajung în Craiova, la ora 3 noaptea. Ziua următoare abia m-am trezit, la ora 3 ziua. 😁😁😁
