Salut, după o primăvară, plină de restricții cauzate de Covid 19, în care am stat în casă și am putut ieși doar cu declarație pe propria răspundere, am simțit nevoia să călătoresc destul de mult timp anul acesta, probabil, pentru a recupera timpul petrecut în casă .
Prima excursie de după pandemie a fost pe Transalpina, în județul Gorj. Prietena mea a fost cea care a organizat și a insistat să mergem în această excursie, și pentru asta îi mulțumesc din inimă.
La ora 4 dimineața, noi cei 4 membri, ai echipajului, ne-am îmbarcat în mașină, și am plecat la drum. Planul era să ajungem la ora 7 dimineața, pe Transalpina, să stăm acolo câteva ore și apoi să ne întoarcem pentru că în după amiaza acelei zile se anunțase ploaie.
După ce am trecut prin stațiunea montană Rânca, la ora 07.00, am ajuns în punctul maxim al Transalpinei, apoi am tras mașina pe marginea drumului, și am coborât din mașină, făcând pentru prima dată, cunoștință cu frigul din vârful muntelui. Peisajul era absolut superb; în depărtare se vedeau vârfuri de munți, încă acoperite cu zăpadă, nori, părea că suntem deasupra lor, păduri verzi, precum și mici firicele de apă care coborau în văile necunoscute. Ne-am reîntors la mașină, am luat micul dejun, apoi am plecat în explorare. După ce am coborât puțin, am dat de o zonă destul de întinsă cu zăpadă, unde, dacă aveai o sticlă sau o pungă din plastic, te puteai distra enorm. Coborând si mai jos, am ajuns într-o zonă unde erau foarte multe flori de culoarea mov; prietena mea a adunat un buchețel destul de frumos. Auzind în depărtare sunetul unei cascade, am avut minunata idee de a coborî și de a vedea exact locul unde se află cascada. Am coborât atât de mult, încât drumul de întoarcere ne-a luat aproximativ o oră.
Ajunși, sus, la mașină, am făcut câteva poze, apoi am pornit din nou la drum deoarece în depărtare se vedea venind ploaia.
În continuare am avut parte de un peisaj minunat: o mică cascadă, o mică depresiune, de-a lungul căreia se întindea o bună bucată din drum, care te făcea să spui: "Wow, ce frumos!", o zonă de camping, o stână de oi, o zonă pădure încântătoare cu copaci uriași, o pădure de brazi, răul Lotru, de unde ne-am luat și câteva suveniruri, și în sfârșit zona Obârșia Lotrului.
Deși coborâsem Transalpina, aventura noastră prin munți nu se încheiase, deoarece urma un drum de câteva ore prin necunoscut până a ajunge pe Valea Oltului, și anume "Parcul National Cozia". Pe drum am făcut un mic popas la "Lacul Vidra", unde, deși era o ploaie torențială, am coborât să facem câteva poze, deoarece nu am putut rata această ocazie. Peisajul de acolo, era nemaipomenit, aș fi putut sta ore întregi, privindu-l. În drum spre destinație am trecut și pe lângă lacurile Mălaia și Brădișor, dar le-am văzut doar din mers, nu am oprit. După ce am ajuns pe Valea Oltului, ne-am plimbat puțin prin Râmnicu Vâlcea, apoi ne-am întors acasă.
Am ajuns în Craiova undeva în după amiaza acelei zile, după aproape 12 ore fără somn.
În încheiere aș vrea să scriu 3 lucruri importante despre Transalpina. -a fost construită de către regele Carol al II lea în 1939 și se mai numește și "Drumul Regelui".-este cea mai înaltă șosea din România, la 2145 m altitudine în pasul Urdele-Străbate 4 județe, Gorj, Vâlcea, Sibiu și Alba, în județul Vâlcea având aspectul unei șosea de creastă și trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).
