Coborând din vârful muntelui, încet, încet am ieșit din stratul norilor, lăsând în urma noastră norii, și crestele înverzite ale munților despărțite de o linie orizontală perfectă.
După câteva ore de mers am ajuns în zona "Lacului Vidraru", unul dintre cele mai întinse lacuri de acumulare din Europa. Am mers de a lungul acestuia câteva ore, până am ajuns la o zonă unde era amenajată o punte. Din dorința de a vedea lacul de aproape, am parcat mașina și am coborât la nivelul punții. Am găsit acolo câțiva tineri veniți, tot pentru relaxare. Undeva, în apropierea, se găseau mici pontoane de la care turiștii puteau fi îmbarcați pentru o excursie minunată pe "Lacul Vidraru". Am petrecut acolo doar câteva minute, dar acestea au fost suficiente pentru a ne reîncărca cu energie. Întregul lac era ca o oglindă uriașă în care se reflectau albastrul cerului, soarele, precum și munții care-l înconjurau.
După încă câteva zeci de minute de mers, am ajuns la "Barajul Vidraru". Construit intre 1960 si 1965, "Barajul Vidraru" are o înălțime de 155 de metri, și este o adevărată bijuterie arhitecturala, construită pe râul Argeș, formând lacul de acumulare cu același nume. Dacă acesta s-ar sparge orașul "Curtea de Argeș" ar fi inundat în totalitate, iar în orașul "Pitești" apa ar ajunge până la înălțimea de 12 metri. În zona propriu-zisă a "Barajului Vidraru" am avut parte de un peisaj încântător. Priveliștea era impresionantă: în partea stângă se afla o uriașă întindere de apă în care se reflecta imaginea munților împăduriți, iar în partea dreaptă se găsea o nesfârșită vale, populată de tot felul de copaci, unde natura îmbrăca un peisaj sălbatic montan, uluitor. Barajul era o construcție de beton, impresionantă, care despărțea două peisaje superbe.
Următoarea noastră oprire a fost în "Curtea de Argeș", la "Gara Regală". Proiectată în 1898 de către inginerul italian Giulio Magni, "Gara Regală" este o adevărată operă de artă. Din păcate din cauza nepăsării autorităților, se află într-o stare avansată de degradare.
Ultima oprire a fost în "Pitești", în "Parcul Ștrand": un părculeț micuț dar destul de frumos. Locul meu preferat din acel parc a fost foișorul de deasupra apei, unde simțeai că plutești deasupra apei. După ce am mâncat o pungă de floricele și după ce ne-am odihnit, ne-am continuat drumul spre casă.
Excursia aceasta de trei zile a fost una dintre cele mai frumoase în care am fost până acum, ne-a reîncărcat cu energie și ne-am simțit extraordinar.
