Traseul montan "Băile Herculane -- Crucea Albă
19.10.2023
Salut! Ziua a 2 a, am petrecut-o la hotelul unde am fost cazați, la Balcolux Afrodita Resort & Spa, unde, după ce am luat micul dejun, am mers la piscină, am făcut o mică plimbare prin împrejurimi, am dormit, iar seara am ieșit să cinăm în oraș. Legat de hotelul unde am stat, pot spune că a fost unul foarte bun. Pintre facilitățile sale se numără piscină interioară încălzită, jacuzzi, piscină și loc de joacă pentru copii, salină pentru copii, salină pentru adulți, saună cu infraroșu, saună umedă, salon de masaj sau caldarium.
Ziua a 3 a, a început cu un răsărit de soare superb. De la fereastra camerei nostre, se vedea cum lumina soarelui patrundea, ușor, ușor, pintre cele două creste de munte, pe una luminând-o, și pe cealaltă nu, creând astel o imagine contrastantă, foarte frumoasă.
Dupa acest răsărit de soare, superb, am mâncat și apoi ne-am dus la piscină. Dupa ce ne-am săturat de scăldat la piscină, ne-am facut bagajele și ne-am decazat din hotel.
Deoarece era doar ora 12, și mai aveam timp destul până la apusul soarelui, ne-am gândit să mai facem o activitate. Am ales, să facem traseul montan "Băile Herculane- Crucea Albă". Pe panou scria că poți face traseul în 45 de minute, dar numai 45 de minute nu au fost. Ne-am pregătit un mic rucsac în care am pus cele necesare, mai puțin apă (am uitat eu să pun), și am pornit la drum.
Prima parte a traseului a fost ușoară, cărarea șerpuită era foarte accesibilă, putea fi străbătută și de un copil de grădiniță, apoi cu cât am avansat pe traseu, cărarea a devenit mai abruptă și mai alunecoasă. Pe traseu, mereu ne încurajam că putem, că mai e puțin, sau că ajungem imediat în vârf. Pe Emi l-am purtat fie în brațe, fie în spinare, și a făcut și un somnic sau două pe traseu. Cât timp a stat treaz s-a uitat la frunze, la copaci, și chiar a zâmbit celorlalți turiști cu care ne-am întâlnit. Cred că este cel mai tânăr aventurier care face acest traseu, la doar 6 luni. Nu am ajuns până la capătul traseului. Când mai aveam aproximativ 10 minute de mers, am zis STOP. Terenul devenise foarte accidentat, mergeam pe piatră de munte, la propriu, iar cărarea devenise foarte îngustă. Dacă cobora cineva în timp ce tu urcai, unul dintre voi trebuia să găsească un mic refugiu pentru ai face loc celuilalt să treacă. Pe drum ne-am întâlnit cu turiști străini, care, după ce ne-au salutat în limba română, i-am întrebat ceva (tot in română), și ei au zis "we don t speack romanian", asa că a trebuit să le vorbesc în engleză. Ne-am întâlnit și cu doi tinerei, un el și o ea, care se ciondăneau pe drum, și cu o familie care deja făcuseră traseul, și păreau că sunt aventurieri cu experiență. Din locul în care am ajuns, am avut parte de o priveliște, foarte faină, asupra stațiunii "Băile Herculane". Când am coborât și ne-am uitat în sus, am zis....wow, până acolo am ajuns noi?
Personal, sunt mulțumit de performanța mea, deoarece, deși am frică de înălțime, am ajuns într-un punct foarte înalt, și deși îmi tremura fiecare mușchi din corp am continuat să merg, și m-am oprit după ce mi s-a spus, de către cei care coborau, că nu o să gasesc o priveliște mai frumoasă la Crucea Albă, decât am găsit acolo.