Salut, cel mai frumos moment al acestei excursii, s-a petrecut după miezul nopții, când, afară, a început să ningă. Trezindu-mă brusc, nu mai știu exact din ce motiv, m-am dus, instinctiv, să mă uit pe fereastră. Am rămas uimit de ceea ce am văzut, la lumina becului exterior, se vedea cum cădeau fulgi mari de nea. Nu mi-a venit să cred. Am luat telefonul și am luminat alte zone din jurul cabanei; aceiași poveste, fulgi uriași de nea cădeau din cer.
A două zi, ne-am trezit, la fereastră, cu un peisaj superb: în depărtare se vedeau munții acoperiți cu zăpadă, iar crestele lor abia se vedeau printre nori.
După ce am luat micul dejun, am plecat spre stația din Căciulata, din care trebuia să luăm autobuzul care avea să ne ducă în gara din Călimănești, din care urma să luăm trenul spre Caracal, iar de acolo, alt tren spre Craiova.
După ce am aflat că mai avem de așteptat, încă, cel puțin, o oră, am cumpărat un țintar, ne-am așezat pe o bancă și am jucat câteva partide. Au fost câteva partide destul de interesante, în care unul din noi, l-a învățat pe celălalt un joc nou.
Mai târziu, după ce pofta de țintar a trecut, am făcut o vizită la "Mănăstirea Cozia", aflată exact peste drum. După o scurtă vizită în interiorul mănăstirii, acolo, unde am văzut mormântul lui Mircea cel Bătrân, am vizitat și "Muzeul Mănăstirii Cozia". În "Muzeul Mănăstirii Cozia", am văzut o colecție de icoane vechi, pictate pe lemn și sticlă, obiecte vechi bisericești, manuscrise vechi în limba română, scrise cu litere chirilice, dar si bucăți din piatra originală ce acoperea mormântul lui Mircea cel Bătrân. De la ferestrele etajului muzeului am avut parte de o priveliște minunată asupra Oltului.
O altă mânăstire care poate fi vizitată pe Valea Oltului este "Mănăstirea Turnu".
După vizita la mănăstire am luat autobuzul spre gara din Călimănești. Ajunși acolo, mai aveam două ore până pleca trenul spre Caracal, așa că am încercat să găsim preocupări cu care să umplem timpul: am mâncat ceva, am ascultat muzică, am jucat țintar, și am văzut un film, pe telefon "The Notebook". Cele două ore nu au trecut tocmai ușor, deoarece, în gară, era foarte frig și a trebuit să facem mișcare ca să ne încălzim. Când aproximativ mai erau 15-20 de minute, am ieșit pe peron și am făcut câteva poze, am băut ceai cald și ne-am jucat cu câțiva căței de acolo.
Următoarea noastră oprire a fost în gara din Caracal, de unde trebuia să luăm următorul tren spre Craiova. Din păcate, am stat în gara, din Caracal, peste o oră, deoarece, trenul cu care trebuia să mergem spre Craiova a avut întârziere din cauza zăpezii. Însă, spre deosebire de gara din Călimănești, în gara din Caracal, a fost cald iar, la difuzoare, puneau din când în când muzică.
În timpul drumului cu trenul de la Caracal la Craiova, am jucat țintar, am conversat cu o doamnă mai în vârstă și am privit pe fereastră cum se apropia sfârșitul zilei și în același timp sfârșitul călătoriei noastre.
